Manastirea Arbore

 În 1503 Luca Arbore, unul dintre marii boieri ai lui Ştefan cel Mare, sfetnic de seamă al lui Bogdan al III-lea şi tutore al lui Ştefăniţă Vodă, cel care în 1497 a apărat cu curaj Cetatea de Scaun timp de trei săptămâni împotriva asediului polon, cel care începând din 1486 a fost portarul Sucevei aproape 40 de ani, a ridicat un paraclis la Curtea sa situată pe valea râului Solca.

  Mănăstirea Arbore a fost construită din cărămidă şi piatră extrasă de la carierele din zonă. Cu plan dreptunghiular la exterior (fără turlă) şi fals-trilobat în interior (absidele sunt două nişe arcuite în grosimea zidurilor laterale), biserica are o formă nemaiîntâlnită până atunci la ctitoriile epocii. Silueta deosebit de elegantă a construcţiei este accentuată de prelungirea pereţilor spre vest cu cca 2,5 metri şi unirea lor la partea superioară prin arcadă, obţinându-se astfel un spaţiu semi deschis ce apare pentru prima dată în arhitectura moldovenească.
    Două blocuri de piatră, lângă mănăstire, atrag atenţia: în bortele lor anume adâncite s-au pregătit neasemuitele culori ale bisericii Arbore. Frescele interioare şi exterioare au fost realizate în 1541 în stil bizantin, de meşterul moldovean Dragoş.